Blocaţi în contestare - vedete şi oameni obişnuiţi

Adăugat la 29 octombrie 2010
Trimite pe: Yahoo

Mă certa un prieten, nu demult: "Voi, la televizor, vorbiţi numai de vedete. M-am săturat de ăştia cu bani, de ăştia cu putere, de aştia faimoşi. Când o să vorbiţi şi voi despre lumea reală, despre oamenii obişnuiţi?".


Nu am înţeles ce vroia. Am încercat să-i explic că oamenii "obişnuiţi" nu vor să vadă la televizor oameni "obişnuiţi". Ei vor, spuneam, repere, modele, "arhitecţi ai schimbării". Celebrităţi care concentrează în faptele şi declaraţiile lor, până la urmă în vieţile lor expuse zilnic în presă, ideile dominante ale societăţii. Vorbim despre Bianca Drăguşanu (sau Becali sau Prigoană) pentru că e un prototip pentru mii de români, un exemplu de reuşită. Sunt figuri discutabile, pentru că depăşesc=încalcă limite (morale, sociale, psihologice, biologice...) percepute ca reale şi problematice pentru milioane de români. Urmărim ieşirile publice ale lui Cărtărescu pentru că aşteptăm de la cel mai de succes scriitor român al epocii noastre revelaţii de dincolo de literatură, de la sursa magică a literaturii. Îi vânăm pe Patriciu sau Ţiriac pentru cioburi fermecate din perspectiva unor oameni care văd lumea de la înălţimea unor averi inconceptibile pentru cei mai mulţi dintre noi. Ne punem în pielea lor şi ne clarificăm propriile idei despre etică, valoare socială, compromis, sacrificiu etc. Gândurile şi emoţiile noastre sunt obiectivate social în aceste personaje. Pentru că nu "televiziunea îi face ce sunt", ci telespectatorii.

Ei sunt cei puternici, în termeni financiari, politici sau simbolici. Despre ei vorbim şi lucrurile nu pot sta altfel, spuneam. Fără să conving.

O lectură recentă mi-a atras însă atenţia asupra celor trei dimensiuni ale puterii:

1. deschisă: "A are putere asupra lui B în măsura în care îl poate aduce pe B în postura să facă ceva ce altminteri B nu ar face" [forţă]
2. monopolistă: "puterea se exercită nu numai asupra participanţilor în procesul de decizie, ci şi în vederea excluderii din acest proces a anumitor participanţi şi a anumitor subiecte" [manipulare şi autorizare]
3. discretă: "A îl face pe B să creadă şi să aleagă acţiunile care confirmă starea de fapt, amplificând puterea lui A şi reducând-o pe cea a lui B" [legitimare prin îndoctrinare]

Cu oarece efort de sinceritate, fiecare dintre noi poate decela inocenţa de vinovăţia proprie, în fiecare din dimensiunile puterii expuse mai sus. Pentru noi ca societate, însă, este mai importantă opoziţia celebritate - om obişnuit. Abuzurile primilor în faţa celorlalţi sunt vizibile în situaţiile de exercitare a puterii deschise, şi sunt frecvent prezentate în media. Cazurile de manipulare şi abuz de autoritate sunt şi ele, mai devreme sau mai târziu, expuse de către reprezentanţii celuilalt centru de manipulare.

Singură, puterea discretă este aceea care îl face pe omul obişnuit invizibil şi pe cel cunoscut încă şi mai cunoscut. Îndoctrinarea nesesizată ne maschează adversarul, deşi conştientizăm inechitatea diferenţei de statut. În plan personal, probabil că acesta este obstacolul care mă împiedică să găsesc variante concrete că să vorbesc despre omul "obişnuit", altfel decât prin metafore statistice sau generalizări funcţionale.

Nu sunt singur în această situaţie. Alina Mungiu-Pippidi, într-un articol recent, discută despre cam aceleaşi lucruri. Ea vine cu o perspectivă etică - moralitate, escroci vs cinstiţi, securişti vs non-securişti etc - dar încheie tot într-o izolare care vădeşte nu lipsa celuilalt, ci lipsa instrumentarului de abordare a lui: "Dar fapt este că eu mai mult decât să stau în colţul opus, fie şi singură, nu am ce face: restul chiar depinde de cei care au de ales la cine vor să meargă." Din postura lor de victime ale unui sistem social care separă iremediabil taberele, "cei care au de ales..." nu au, cu adevărat, de ales. Ei trebuie abordaţi direct. Cum? În lipsa răspunsului, rămâi blocat în alternativa compromisul cu sistemul sau critica de pe margine.


Dintr-o perspectivă încă o dată diferită, Vasile Dâncu vorbeşte şi el despre "milioane de oameni uitaţi într-un estuar sau într-o margine de lume românească". Spune Dâncu: "Tot mai mulţi români sunt fiinţe fără identitate, fără voce, fără figură." Obişnuim să-i dojenim pe anonimi pentru că nu iau atitudine, nu votează, nu semnează petiţii, se mulţumesc la protestul virtual şi neasumat al înjurăturii pe net etc (la palierul 1). Îi deplângem cu superioritate atunci când îi descoperim (cu satisfacţie şi detaşare de naturalist) victime ale manipulării (la palierul 2). Nu reuşim însă câtuşi de puţin să conturăm profilul (profilurile?) omului obişnuit. Nu-l putem aduce într-o emisiune TV. Sau putem?

 
Blocaţi în contestare - vedete şi oameni obişnuiţi
Sursa foto: 1

Cele mai noi feţe


Răsvan Radu

Răsvan Radu

director general Unicredit Ţiriac Bank
PRO
2
CONTRA
4
Mişu Negriţoiu

Mişu Negriţoiu

director general ING Bank România
PRO
3
CONTRA
3
Florin Talpeş

Florin Talpeş

preşedinte Softwin
PRO
8
CONTRA
3

Cele mai noi comentarii

prea mult spus despre un text pentru un cantec... »
Si ar fi contat?... »
ambalaj... »
Autentificare:
Username:
Password:
Nu ai cont? Inregistreaza-te