Mugur Isărescu - ne mai trebuie unul

Dacă Mugur Isărescu era şi premier... începe articolul semnat de Cristian Socol, pe standard.ro. Şi continuă cu o ficţiune în care economia românească se comportă mult mai bine decât în realitate: nu tu salarii, fără restructurare, nu tu contagiune a riscului, nu tu creştere economică pe bază de inflaţie, nu tu inflamare a datoriei publice etc.

Modelul Isărescu este contrapropunerea ficţională la guvernanţii concreţi. Ce are Isărescu şi nu au (avut) demnitarii de la palatul Victoria? Isărescu are viziune economică. Isărescu are credibilitate. Sunt două atribute pe care puţini i le-ar refuza guvernatorului BNR.

Acelaşi personaj, o abordare ceva mai nuanţată aici. Radu Soviani regretă faptul că Mugur Isărescu "nu îşi permite să arate cu degetul vinovaţii deteriorării semnificative a economiei româneşti". Ceea ce, măcar în parte, înseamnă să cauţionezi acţiunile unor miniştri precum Varujan Vosganian, Gheorghe Pogea, Sebastian Vlădescu sau ale unor premieri precum Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Boc.

Concluzia: oricât de Mugur Isărescu ai fi, nu scapi! Practic identificat cu sistemul economic românesc, emblemă a mediului financiar local vreme de două decenii, Mugur Isărescu este vulnerabil tocmai prin această reprezentativitate. Asocierea cu sistemul ştirbeşte orice statuie.