Adriean Videanu - generozitate cu forţa la Ministerul Economiei

Adăugat la 30 mai 2010
Trimite pe: Yahoo

Adriean Videanu impune donaţii de mii de euro la fondul de solidaritate. Victimele sunt cei care primesc indemnizaţii de participări în consiliile de administraţie şi la adunările generale ale acţionarilor la societăţile unde statul deţine participaţii minoritare. Nu pentru că oamenii nu ar avea dreptul să primească acei bani, nu pentru că ar fi nepregătiţi, nu din cauza lipsei de performanţă.


Repectivii rămân cu salariul de bază. Dacă nu acceptă, îl pierd şi pe acela, împreună cu bunăvoinţa ministrului. Acea bunăvoinţă care i-a plasat acolo de la bun început. Pentru că aşa merg lucrurile la stat: nu contează îndreptăţirea legală, nu contează calificarea, nu contează perfomanţa sau lipsa acesteia. Contează decizia şefului.

Acum şeful a decis ca de la 1 iunie, "toate sumele, cu excepţia salariului de bază, să fie donate în fondul de solidaritate".

Trei întrebări şi trei-patru citate.
1. De ce se întâmplă asta?
2. Adriean Videanu e de salutat sau de blamat?
3. Va protesta cineva?

1. Pentru că nu se poate altfel. Când arbitrarul dictează nivelul recompenselor şi numele destinatarilor, tot arbitrarul stabileşte cine se sacrifică şi cota de solidaritate.

Dacă le garantezi unora o porţie fixă dintr-o plăcintă variabilă, partea destinată restului comunităţii este menită să fluctueze în proporţii mai mari decât întregul. (Drumul către servitute, F.A. Hayek)

Nu sunt cifre, dar e economie. Sunt observaţii care nu se perimează. Am văzut deja acţionând această lege în 2009: sectorul public şi-a menţinut porţia dintr-o plăcintă redusă cu peste 8%, în vreme ce sectorul privat a fost obligat să cedeze mai mult de 15% din partea sa. Acum se pară că pentru a evita un rău mai mare, seniorul de la Ministerul Economiei a ales răul mai mic: taie din favorurile acordate amicilor, pentru a mai închide gura celorlalţi, mai mulţi, pentru care pierderile de venituri sunt de asemenea arbitrare chiar dacă sunt (vom vedea în ce măsură) constituţionale.

2. Măsura dă oarece satisfacţie celor scandalizaţi de clientelismul politic deşănţat sancţionat, în fine, măcar astfel.
Pentru alţii, decizia este numai încă o probă că statul de drept rămâne un deziderat îndepărtat.

Măcar un loc comun e dinamitat aici: slujba la stat este cea mai sigură! Şi tot Hayek, despre raportul dintre securitate şi libertate.

El [slujbaşul la stat] poate conta pe securitate economică atât vreme cât îşi mulţumeşte superiorii, dar această securitate este dobândită cu preţul sacrificării siguranţei trăirii în mod liber a vieţii. (Drumul către servitute, F.A. Hayek)

3. Vor protesta toţi care sunt liberi, chiar lucrând la stat. Toţi cei care îşi cunosc valoarea şi ştiu că pot munci pe bani mai mulţi în privat, pentru acolo îşi pot dovedi profesionalismul. Ei nu vor accepta umilinţa dictatului şi vor căuta adevărata securitate economică, la fel de (puţin) predictibilă, dar direct proporţională cu propriile eforturi, la patron sau pe cont propriu.

Este necesar să învăţăm din nou în mod cinstit să privim în faţă realitatea că libertatea poate fi dobândită numai plătind un preţ şi trebuie să fim pregătiţi, ca indivizi, să facem serioase sacrificii materiale pentru a ne plăti libertatea.
(Drumul către servitute, F.A. Hayek)

Ca o concluzie, avertismentul lui Churchil: "Cine va renunţa la libertate, de dragul unor beneficii materiale, va sfârşi prin a le pierde şi pe prima şi pe cele din urmă."

 
Adriean Videanu - generozitate cu forţa la Ministerul Economiei

Cele mai noi feţe


Răsvan Radu

Răsvan Radu

director general Unicredit Ţiriac Bank
PRO
2
CONTRA
4
Mişu Negriţoiu

Mişu Negriţoiu

director general ING Bank România
PRO
3
CONTRA
3
Florin Talpeş

Florin Talpeş

preşedinte Softwin
PRO
8
CONTRA
3

Cele mai noi comentarii

prea mult spus despre un text pentru un cantec... »
Si ar fi contat?... »
ambalaj... »
Autentificare:
Username:
Password:
Nu ai cont? Inregistreaza-te