Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu

scriitor
Vârsta: 64 ani
Locul naşterii: Bucureşti
Rezidenţa: Bucureşti
PRO
22
CONTRA
6
Eşti Mircea Cărtărescu? Scrie-mi un e-mail!
10 februarie 2011
din 0 voturi

Mircea Cărtărescu semnează pentru salvarea Halei Matache. Alături de alte personalități ale societății civile, Mircea Cărtărescu adresează o scrisoare deschisă ministrului Culturii Kelemen Hunor în care-i solicită să pună capăt declasării monumentelelor istorice, fapt care duce la distrugerea unor clădiri relevante pentru memoria comunităților precum Hala Matache.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
07 august 2009
din 0 voturi

Mi s-au negat talentul, buna-credinţă, inteligenţa, aderenţa la valorile democratice. Peste noapte, am ajuns un scriitor prost, o dezamăgire. Resentimente care-n trecut erau pur literare s-au politizat şi-au căpătat siguranţa de sine a ideologiei. Am fost împins afară din lumea literară cu o brutalitate la care-au pus umărul atât vechi adversari, cât şi oameni pe care i-am iubit şi i-am ajutat. Mi s-au negat talentul, buna-credinţă, inteligenţa, aderenţa la valorile democratice. Mi s-a indus o silă nemărginită faţă de umanitatea noastră dâmboviţeană şi o dorinţă fără limite de a o părăsi pentru totdeauna, ca să nu mai ştiu de ea, nici ea de mine.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
03 decembrie 2010
din 0 voturi

Dezamăgirea faţă de români, disperarea de a-i vedea ultimii din Europa la toate capitolele, de a citi în toate ziarele lumii doar despre infractori români, cerşetori români, hoţi şi bestii devenise ură şi dispreţ faţă de mine însumi. Timp de zece ani, după 1989, nu făcusem decât să încasez şoc după şoc, lovitură după lovitură din partea compatrioţilor mei. Fireşte, nu crezusem niciodată propaganda comunistă despre un popor minunat, harnic, inteligent şi moral ca nici un altul pe pământ. Dar comunismul concentrase ticăloşia în câteva instituţii şi în câteva mâini. Majoritatea mi se părea curată în suferinţa ei de ostatic al dictaturii. Acum vedeam mizeria umană răspândită pretutindeni. Stima mea de sine se prăbuşise catastrofal în ultimii ani. Mă simţeam un lumpen într-un popor de lumpeni. Dezamăgirea faţă de români, disperarea de a-i vedea ultimii din Europa la toate capitolele, de a citi în toate ziarele lumii doar despre infractori români, cerşetori români, hoţi şi bestii devenise ură şi dispreţ faţă de mine însumi.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
26 noiembrie 2010
din 0 voturi

Nu mai sper nimic, zic doar: Domnul cu mila... Pentru că mai departe e treaba celor ce vor şi cred că pot să relanseze economia, oricine-ar fi ei. Partea proastă e că eu nu sper nici că Boc şi ai săi vor stabiliza altceva decât sărăcia, şi nici că e vreo altă forţă în România în stare să aducă o perspectivă economică eficientă, dincolo de discursurile goale. Nu mai sper nimic, zic doar: Domnul cu mila...

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
19 noiembrie 2010
din 0 voturi

Am stat în preajma lui de două ori în viaţa mea, şi de fiecare dată m-am înfiorat. Nu e nicio îndoială pentru mine că Păunescu avea în el Forţa. De la începutul acestui articol trebuie să spun că nu am motive personale să-l urăsc sau să-l condamn pe autorul "Istoriei unei secunde", cu excepţia motivelor pentru care, probabil, îl va condamna istoria însăşi. Eu abia dacă l-am cunoscut. Am stat în preajma lui de două ori în viaţa mea, şi de fiecare dată m-am înfiorat. Nu e nicio îndoială pentru mine că Păunescu avea în el Forţa. A depins de el să fie de partea ei luminoasă sau de cea întunecată. A ales nu cu mintea şi nici cu inima, ci cu viscerele sale mustind de pofta pantagruelică de a trăi.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
29 octombrie 2010
din 0 voturi

Crin e peştele mic într-un acvariu, el n-are de ales decât între cei doi peşti mai mari decât el: cine-l va înghiţi primul? Dacă m-ar întreba pe mine, eu i-aş spune: lasă- te înghiţit de PDL. Măcar au L-ul agăţat în coadă. Sunt convins că, la fostele alegeri, Geoană şi Crin chiar s-au plăcut. Naiba ştie ce chimism îi trăgea unul spre altul. Poate fiindcă sunt nişte ageamii simpatici amândoi. Dragostea e oarbă, se zice. Nu te apuci să faci schimb de tricouri cu cineva pe care nu-l poţi suferi. Dar e la fel de limpede că Ponta şi Crin nu se iubesc. Fiecare se simte nelegitim în vârful partidului său, unde s-au cocoţat fără niciun merit real. Fiecare se teme de celălalt, ca nu cumva, prin nulitatea sa, să pară mai reprezentativ electoratului decât el. Crin e peştele mic într-un acvariu, el n-are de ales decât între cei doi peşti mai mari decât el: cine-l va înghiţi primul? Dacă m-ar întreba pe mine, eu i-aş spune: lasă- te înghiţit de PDL. Măcar au L-ul agăţat în coadă. Măcar mai au o brumă de orientare de dreapta. Să te-nghită Ponta e să te înghită neantul valah. E să te desprinzi de Europa şi să migrezi către Moldova, Ucraina şi Belarus.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
12 noiembrie 2010
din 0 voturi

Adevărul adevărat este că nici noi nu mai citim. "Domnu’ Cărtărescu, ascultaţi-mă pe mine, mai bune erau manualele alea cu Eugen Barbu, D.R. Popescu şi Fănuş Neagu", îmi spunea deunăzi un profesor de română de la un liceu bucureştean unde am fost invitat. "Fiindcă dacă eşti într-un manual, poţi fi sigur că nu te mai citeşte nimeni. Ce să căutaţi dumneavoastră, optzeciştii, în manuale? Dac-aş fi în locul dumneavoastră, m-aş ruga de ministrul învăţământului să vă dea afară pe toţi din cărţile de şcoală, ba chiar să vă interzică de tot! Să vedeţi atunci ce v-ar mai citi puştii pe sub bănci!" Dar mă tem că nici atunci puştii nu ne-ar citi. E adevărat, de fapt, că ei nu mai citesc. Dar, în acelaşi timp, plângerile noastre mi se par ipocrite, pentru că adevărul adevărat este că nici noi nu mai citim. Aşa e, am citit în iepoca de tristă amintire. Altceva, ce să fi făcut? Cărţile erau ieftine şi bune, televizor - nu, filme - nu, alte distracţii - nici atât. Decât să mori de plictiseală, mai bine citeai "Război şi pace".

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
10 decembrie 2010
din 0 voturi

Eu m-am mărginit să citesc o poezie de dragoste şi am fost singurul care n-a semnat declaraţia comună împotriva imperialismului american. La o asemenea cinică dovadă de indiferentism politic răspunsul comun a fost ostracizarea: nici nu mi-au mai vorbit. Am fost invitat o dată la un festival de literatură din Luxemburg. Am trăit atunci, câteva zile, într-o opulenţă pe care nu numai că n-o meritam în niciun fel, dar nici nu mi-am dorit-o vreodată.(...)Poeţii iranieni, irakieni, somalezi, ugandezi, venezueleni, costaricani etc., etc. s-au întrecut în a-l depăşi pe director în ieremiade împotriva opresorului universal, Statele Unite ale Americii. Cei mai tari au fost însă americanii înşişi. Ce era la gura lor! "America e un stat banditesc, e ticălosul lumii, criminalul lumii!", striga doamna cu pricina, poetă reputată la ea acasă, într-un lung poem.(...)Eu m-am mărginit să citesc o poezie de dragoste şi am fost singurul care n-a semnat declaraţia comună împotriva imperialismului american. La o asemenea cinică dovadă de indiferentism politic răspunsul comun a fost ostracizarea: nici nu mi-au mai vorbit, nici nu m-au mai invitat la acel festival vreodată. Pagubă-n creveţi, ca să zic aşa.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
17 decembrie 2010
din 0 voturi

Eu m-am dezis de Băsescu. Am făcut-o când am înţeles că şi-a ratat şansele ca preşedinte, căci pomul se cunoaşte după roade, nu după intenţii. Ca şi Constantinescu, Băsescu a fost şansa statului de drept în România. Această şansă a fost iarăşi ratată din cauza complotului mafiotic al mogulilor, din cauza crizei, din cauza venalităţii şi trădării PDL, în fine din cauza preşedintelui însuşi. Până la urmă, din cauza felului în care suntem aşezaţi, noi, ca popor, în mizerabila istorie a Estului sălbatic.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
24 decembrie 2010
din 0 voturi

Crăciunul ar trebui să fie (...) un moment de meditaţie despre cel mai bun, mai inteligent, mai modest şi până la urmă mai normal om care s-a născut vreodată pe Pământ. Ne numim creştini, dar nu ştim ce-nseamnă asta şi, de fapt, prea puţin ne pasă. Nici măcar de Sărbători nu ne amintim să citim din Evanghelii, să ne gândim măcar câteva ore la enigma nesfârşită a ceea ce s-a petrecut în acele vremuri, dincolo de legendă şi mit. Crăciunul ar trebui să fie nu sărbătoarea lui Moş Crăciun care soseşte tras de reni, ci un moment de meditaţie despre cel mai bun, mai inteligent, mai modest şi până la urmă mai normal om care s-a născut vreodată pe Pământ. Căci e atât de greu să fii om întreg, încât trebuie să fii fiul lui Dumnezeu pentru asta.

Sursa: evz.ro
scrie AlexM
irelevant
relevant
toate textele

Ne pare rău nu există bio pentru Mircea Cărtărescu

Comentarii


A scris dleeloo pe 30 martie 2010
Bravo!
Era nevoie ca cineva cu autoritate să spună lucrurile astea!
1 Vot pozitiv 0 Vot negativ
Autentificare:
Username:
Password:
Nu ai cont? Inregistreaza-te